Procesul la CEDO care l-a ambiționat pe scriitorul Ioan Barb să devină avocat

Distribuie mai departe
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

Jurnalist de investigație în mai multe redacții sau subredacții ale unor ziare (Hunedoreanul, Capital, Curentul, Curierul Național, Transilvania, Jurnal), Ioan Barb, în prezent avocat în baroul Hunedoara, câștiga în anul 2008 un proces împotriva statului român la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, după ce instanțele naționale l-au condamnat definitiv, în anul 2000, la plata unei amenzi penale pentru insultă și calomnie, în urma unui articol investigativ.

„(….) În 2000, terminasem Facultatea de Drept, dar nu am putut să intru în Barou din cauza acelei amenzi din cazier. Am încercat de două ori să fac recurs în anulare, dar mi s-a respins. Chiar după atâta vreme, mă bucur că mi s-a dovedit nevinovăţia. Am avut emoţii, mai ales că-n ultimul timp jurnaliştii n-au mai prea avut câştig de cauză la CEDO. Jurnaliştii încă mai sunt pasibili de astfel de condamnări penale din cauză că parlamentul nu a catadicsit să reglementeze în Condul Civil insulta şi calomnia”, afima Ioan Barb pentru Evenimentul Zilei, ediția din 09 octombrie 2008.

La data de 25 noiembrie 1999, Ioan Barb a publicat un articol intitulat „O familie hunedoreană dă o țeapă de 300.000.000 lei”, cu subtitlul „Președintele Forumului German, P. D., a promis, fără bază legală, 700 de locuri de muncă în Germania; 700 de persoane au fost păcălite până acum”. În acel articol, reclamantul, în speță jurnalistul Ioan Barb, arăta că P. D. (P. D. reprezintă inițialele președintelui Forumului Democrat German – Hunedoara) promisese locuri de muncă în Germania, dar că, potrivit Ministerului Muncii și Protecției Sociale, acesta nu avea nicio bază legală pentru a recruta forță de muncă pentru Germania.

Citește și Klaus Iohannis a declarat că decizia CEDO în cazul Kovesi este „fără precedent”

Ioan Barb a mai arătat că P. D. informase cele circa 700 de persoane interesate că trebuiau să urmeze un curs de limba germană și de pregătire profesională. P. D. și soția sa asigurau cursuri de limbă germană cu plată și, prin intermediul societății sale, P. D. organiza cursurile de pregătire profesională.

Autorul estima în articolul publicat că P. D. încasase astfel aproximativ 300.000.000 de lei (ROL) ca urmare a acestor cursuri. Prin Sentința din 14 iulie 2000, Judecătoria Deva l-a declarat vinovat de săvârșirea infracțiunilor de insultă și de calomnie și l-a condamnat la o amendă penală de 10.000.000 ROL, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, și la plata de daune-interese reprezentând repararea prejudiciului moral în cuantum de
75.000.000 ROL.

Instanța a apreciat în motivație faptul că P. D. a fost de bună-credința când a organizat cursurile cu acordul organelor administrative de specialitate și în baza consimțământului participanților. Instanța a concluzionat că reclamantul a comis infracțiunile de insultă și de calomnie împotriva lui P. D. Ulterior, prin Decizia din 26 septembrie 2000, tribunalul a admis parțial recursul jurnalistului: a casat parțial sentința, l-a achitat pentru infracțiunea de calomnie, însă a confirmat condamnarea sa la plata unei amenzi penale, redusă la 500.000 ROL, fără suspendare, pentru săvârșirea infracțiunii de insultă. Cazul a ajuns în cele din urmă la CEDO, unde judecătorii de la Strasbourg au semnalat că instanțele din România nu au oferit motive suficiente pentru condamnarea ziaristului.

Citește și CEDO va respinge în final cauza lui Kovesi, este de părere Gheorghe Iancu, fost Avocat al Poporului

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat că existența unei ingerințe în dreptul reclamantului la libertatea de exprimare nu face obiectul unei controverse între părți și a constatat că aceasta urmărea un scop legitim, și anume protecția reputației altor persoane. Curtea a mai constatat și faptul că articolul litigios aborda subiecte de interes general și deosebit de actuale pentru societatea românească, și anume șomajul, posibilitățile de a găsi un loc de muncă în străinătate și pretinsa corupție din administrație. Aceasta mai sublinia faptul că „afirmațiile reclamantului nu se refereau la aspecte din viața privată a lui P. D.”

Pe de altă parte, Curtea constata că „activitățile lui P. D., criticate de reclamant și care au dus la condamnarea sa vizează strict aceste subiecte de interes general. În plus, indiferent că afirmațiile reclamantului reprezintă imputări ale unor fapte sau judecăți de valoare, faptele relatate de reclamant nu erau lipsite de bază factuală suficientă, lăsând la o parte greșeala privind numărul participanților la cursurile organizate de P.D., această eroare în sine nu poate duce la concluzia că reclamantul a acționat cu rea-credință. În plus, instanțele interne nu au reținut niciodată reaua-credința a reclamantului în această privință.”

Curtea observă și că instanțele nu au analizat elementele subiective ale infracțiunilor imputate reclamantului; concret, acestea nu au explicat de ce acțiunile reclamantului constituiau una sau ambele infracțiuni menționate, mulțumindu-se să stabilească faptele și să tragă direct concluzia vinovăției sale.

Citește și Augustin Zegrean a explicat că CEDO nu a analizat decizia Curții Constituționale, ci modul în care a fost revocată Kovesi

Judecătorii CEDO au decis într-un final ca statul să îi plătească jurnalistului 19,88 euro, pentru daunele materiale, 1.000 EUR, pentru daunele morale, de asemenea s-a decis ca statul să îi plătească avocatului reclamantului suma de 1.781 EUR pentru cheltuieli de judecată.

„(…..) Când eram jurnalist mă simţeam mai liber. Aşa am reuşit, în virtutea acestei libertăți de exprimare a unui umil jurnalist de investigație la revistele Capital şi Transilvania Jurnal să fiu condamnat de două ori pentru calomnie şi insultă, în anul 1999 şi 2000. În anul 2008 am obţinut însă o binemeritată, zic eu, victorie la CEDO, într-o cauză Barb versus România, unde mi s-a dat deplină satisfacţie. Dacă mă întrebaţi dacă presa de azi este mai altfel decât cea de acum zece ani, nu pot să afirm decât că nu s-a schimbat nimic, este la fel de incisivă şi folositoare echilibrului social (…..)”, declara Ioan Barb într-un interviu din presa locală (ziarul Replica), în 2013.

Ioan Barb s-a născut pe 5 noiembrie 1960, în Streisângeorgiu, Călan, județul Hunedoara. Jurnalist, poet și prozator, de profesie avocat. Membru al Uniunii Scriitorilor din România, filiala Sibiu, de care a fost premiat în două rânduri pentru opera sa literară. A debutat cu versuri în antologia „Sub arcuri de lumini”, editată de cenaclul „Radu Stanca”din Călan și îngrijită de profesorul să de limba română, scriitorul Silviu Guga.


Distribuie mai departe
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

error: Content is protected !!