Povestea cărții „În căutarea familiei pierdute”, de Vlad Robert Lutic

Distribuie mai departe
Apărută recent la Editura ePublishers, atât în variantă tipărită cât şi sub formă de eBook, volumul „În căutarea familiei pierdute”, de Vlad Robert Lutic, are o poveste fascinantă.

Pornind de la jurnalul bunicului său, Edouard Stiers, care a fost arestat la Bruxelles în 1940 și trimis în lagărul de la Vernet, Franţa, Vlad Robert Lutic a început demersul de a strânge mai multe povești privind istoria familiei, povești în care apar nume precum Natalia Scurtu, Ana Pauker, Kira Muratova, Paul Grigoriu şi alţii.

Toate aceste povești, împreună cu cercetarea genealogică a familiei sale, le-a strâns în cartea intitulată „În căutarea familiei pierdute”.

„Aveam 2 jurnale ale bunicilor mei materni din timpul războiul. Al doilea război mondial. Am vrut să le public pentru a nu se pierde poveștile. Prin 2015 am avut ideea de a așterne pe hârtie toate povestirile familiei în măsura în care mi le aminteam. Am am mai găsit niște memorii în versuri scrise în limba rusă și am îmbinat toate astea cu cercetarea genealogică”, declară autorul pentru degarda24.com.

Citește și Vlad Lutic lansează cartea „În căutarea familiei pierdute”

Din descrierea volumului aflăm:

„Cred că pasiunea mea pentru puzzle m-⁠a ajutat foarte mult în cercetările întreprinse în vederea scrierii acestei cărți. Până la urmă se poate spune că asamblarea unui puzzle și genealogia se aseamănă destul de mult. În ambele situații, ceea ce trebuie să faci este să găsești piesă potrivită și să o pui acolo unde trebuie. Diferențele constau în timpul de punere în opera și în inexistentă unei poze martor în cazul genealogiei.

Dacă un puzzle poate fi făcut într-⁠un timp ce pornește de la câteva minute și poate ajunge la câteva luni în funcție de mărime și de complexitate, un arbore genealogic, probabil, că nu se termină niciodată. Decât dacă reușești să incluzi în el toate cele peste șase miliarde de persoane care trăiesc pe această planetă și toți strămoșii lor.

Pentru că, pornind de la premisa pur ipotetică și total absurdă că cineva ar reuși să ajungă cu descoperirea strămoșilor până la primii oameni de pe Pământ, indiferent că vorbim de Adam și Eva sau de primele maimuțe evoluate, ar trebui, introducând toți copiii fiecărui strămoș, să revină în zilele noastre unde se formează noi cupluri și se nasc noi copii, deci noi și noi persoane de adăugat.

Că să continui analogia cu asamblarea unui puzzle, pe cutia acestuia ai poză pe care trebuie să o obții după ce asamblezi toate piesele. În schimb, la arborele genealogic știi de unde începi, pentru că doar e vorba despre tine, dar nu știi niciodată cum o să arate opera ta la final.”

Carea a apărut la Editura ePublishers și se poate comanda AICI.

Distribuie mai departe

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

error: Content is protected !!