Privatizarea stațiunii Aquae Călan (1995)

Distribuie mai departe
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

Cunoscută și recunoscută pentru apele sale termale, stațiunea Aquae din Călan a fost în secolele XIX și XX subiectul mai multor studii în reviste și volume, numeroși istorici prestigioși aplecându-se cu seriozitate asupra trecutului ei. Spre sfârșitul secolului al XX-lea a zăcut mai mulți ani în paragină, astăzi în uitarea autorităților (locale și centrale)
Stațiunea Aquae Călan, scoasă la licitație în 1995

După revoluție, primii care au vrut să repună Băile Aquae Călan în valoare, scria prea locală, ar fi fost niște investitori francezi, mai apoi, în martie 1995, Băile Aquae Călan au fost scoase la licitație „(…) și, ca la orice licitație, a câștigat cel care a pulsat mai mult. Acesta a fost inginerul MIHAI DAN”.

„Având bani şi forță de muncă – deoarece activitatea principală a societății (n.n firma deținută de Dan Mihai, Metaloterm) este repararea cazanelor termice din mari unități economice ale județului –  noul proprietar al Băilor Călan a trecut la reorganizarea, dezvoltarea şi modernizarea lor. Într-un timp record, ele au primit o nouă față, au devenit o frumoasă şi primitoare Bază de Odihnă şi Agrement, așa cum le este actuala denumire, o adevărată oază pentru liniștea, reconfortarea şi plăcerea tuturor celor care le vizitează pentru o oră, pentru o zi sau pentru mai mult timp”, scria Cuvântul Liber.

Dan Mihai: „Am trudit, am construit și a ieșit bine”

În alt număr din aceiași publicație, Dan Mihai explică: „Ideea a apărut brusc. N-am pregătit-o în niciun fel, R.A.G.C.L (n.n. Regia Autonomă de Gospodărie Comunală și Locativă) a scos la licitație printr-un anunț publicat în Cuvântul Liber a.c. dacă mai rețin bine. Ne-am consultat, ne-am înscris şi noi, am participat şi am câștigat. Abia după aceea au început frământările, gândurile și calculele. Am trudit, am construit și a ieșit bine, cred. Înainte le dăduseră târcoale niște francezi, puseseră anumite condiții, dar nu s-a întreprins nimic.”

Odată cu privatizarea bazei de agrement a fost concesionată (pe 99 de ani) și „Lingura romană”, obiectiv turistic inclus pe lista monumentelor istorice.

Mihai Negesc, primarul de atunci, despre Mihai Dan

Cu privire la omul de afaceri Dan Mihai, primarul de la data aceea (Mihai Negesc) susținea: „l-am sprijinit cum am putut pe acest întreprinzător extraordinar, inginerul Mihai Dan, patronul S.C. Metaloterm S.R.L. Călan, care a făcut adevărate minuni din această șerpărie”. Cât privește repunerea în valoare a „Lingurii romană”, primarul orașului Călan susținea că „i se vor reda funcțiile inițiale”, din păcate nu s-a întâmplat.

„Sper ca împreună cu Mihai să facem primii baie în lingura cea nouă. Iar cei care ne-au pus atâtea întrebări şi bețe în roate aici să ne lase odată în pace. Știm noi bine ce avem de făcut”, mai susținea primarul Mihai Negesc.

În urma articolelor publicate în Cuvântul liber, ziarul a primit o scrisoare de la cineva care s-a semnat „Un grup de locuitori ai orașului Călan”, care acuza ziarul că îl laudă pe omul de afaceri Dan Mihai și firma Metaloterm. În apărarea lor, jurnaliștii replicau că nu l-au lăudat pe Dan Mihai, ci au scris „în spiritul realismului.”

Dan Mihai, cu privire la băile daco-romane

Întrebat într-un interviu din 1998 ce trebuie făcut ca ,,lingura romană” să aibă valoare turistică, omul de afaceri  a replicat că „locului respectiv trebuie să i se stabilească cu rigoare științifică identitatea, valoarea arheologică integrală. Această descărcare de sarcină nu s-a realizat sau cel puțin eu nu știu să se fi realizat. Până atunci eu nu pot interveni oricum asupra locului.”

Dan Mihai: „Mai întâi de ridicarea fundului bazinului printr-un radier de beton etanș. Apoi de rostuirea cu un mortar special a rosturilor, dintre bolovanii de piatră de carieră din care a fost construită cuva bazinului. O parte din această rostuire s-a făcut. Trebuie continuată sub supravegherea specialiștilor pentru că după terminarea ei peretele bazinului trebuie să arate ca și cum omul nu ar fi Intervenit deloc asupra lui. Apoi, ca să se dea funcționalitatea pe care o avea în antichitate, trebuie amenajată o instalație de umplere a bazinului cu apă termală din sursa care alimentează bazinul acoperit, trebuie asigurat accesul în bazin și în sfârșit o „umbrelă” de protecție care să împiedice depunerile de suspensii solide sau de resturi vegetale în bazin.”

Contactată de Cuvântul Liber, Adriana Pescaru, directorul Muzeului civilizației dacice și romane de la data aceea, a declarat:  „Descărcarea de sarcină s-a făcut. Dl ing. Dan știe bine că am făcut acolo săpături arheologice, așa că se știe totul despre locul respectiv și se poate interveni pentru amenajarea lingurii ca obiectiv de interes turistic. Pentru aceasta trebuie comandat un proiect unei Instituții de proiectare autorizate. În Deva aceasta este S.C. ASAR.”

Situația, în privința lingurii romane, nu a stat mai diferit nici peste un deceniu, nu diferă nici astăzi.

Articole Similare

Distribuie mai departe
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

One thought on “Privatizarea stațiunii Aquae Călan (1995)

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

error: Content is protected !!